Simbata, 6 Septembrie, in gradina mea o sa se adune prietenii mei romani. Care pot sa vina, care vor sa vina…
Acum citiva ani cind am implinit 50 de ani, am realizat ca nu prea am chef de nici un cadou dar…mi-ar place sa-mi vad prietenii macar o data pe an. Noi romanii ne-am imprastiat asa de mult si ca ar fi bine sa ne vedem mai des decit la inmormintari si nunti…si atunci am “decretat” sarbatoarea asta, in care , de regula comand mici si bauturi racoritoare pentru toti si fiecare mai aduce ce vrea sa aduca sa serveasca cu ceilalti. Seara ascultind la muzica la lumina unor faclii, si recitind versuri vechi, sau cintind o cintare uitata, sau povestind ceva de pe vremuri…se reinoiesc spiritele, si ne simtim cu 100 de ani mai tineri…
Pina acum experientele au fost toate bune si frumoase…
Anul asta ca activitate…o sa le citesc poeziile pe care mi le veti trimite …2 strofe, maxim 4…va las sa alegeti subiecul…dar sa fie decent…si am sa supun la vot. Cistigatorului am sa-I trimit personal o cutie mare de See`s candy…Astept poemele dumneavoastra…aveti pin ape 6 Septembrie…
Va multumesc anticipat…
15 comments:
Sunt Cel ce sunt
24 05 2007
Sunt Painea vietii ce-am venit sa va ridic din moarte,
Sunt Bob zdrobit si macinat; sunt Cel venit sa poarte.
Sunt Trupul frant si inchinat, sunt Jertfa din altare.
Sunt sange scurs pentru pacat, sunt Miel pentru iertare.
Mancati copii, Mi-e trupul tot ospat de pomenire,
Beti vinul ros’, ca-n sange sfant e sat pentr-omenire.
Mancati si beti, din rani ce mor, luati viata pentru viata;
Din Leul mort, in stup cuprins, gustati si luati dulceata.
M-am coborat din cer la voi in dar si-n oferire,
Mancati si beti, primiti si luati, sunt pentru ispasire.
Veniti cu toti, sunt din destul, e loc pentru oricine.
Eu chem si-astept, iubesc si plang, Ma frang si pentru tine.
Nu vreau sa pierd, vreau sa intorc, sunt pentru mantuire,
Sunt Staul pentru cel pierdut, sunt Usa de iubire.
Mi-e trupul frant ca sa intrati si-s stors pentru spalare.
Sunt si Pastor, sunt si Cuvant, sunt pentru inchinare.
Din vesnicia fara timp, M-am rupt pentr-o clipita
Si-am coborat din infinit in lumea cea finita.
Sunt totusi Eu, sunt necuprins, sunt Dumnezeu prin Sine,
De nu veniti, raman si sunt; pieri-veti in rusine.
Am citit propunerea ta, e foarte buna ideea, dar eu nu scriu poezii. (abia leg doua vorbe si asa...)
Nici eu nu scriu poezii, asa ca nu am ce posta. Am citit insa poezia fr. Daniel Brinzei, si chiar daca este prima, este a winner. Is he willing to give up the See`s box? Just kidding.
Mihaela Tonea
Cu prietenie aduc obolul meu...
Spuneai Cuvânt
Spuneai Cuvânt şi Îl erai deplin
Şi Adevărul vă împrejmuia.
În glasul Tău tăcerile se-aţin
Ca ciutura spre-adâncul de cişmea.
Spuneai Cuvânt şi denumeai cu El
Fiinţa Ta de flacără şi dor,
Erai Cel Savaot-Emanuel
Prin care toate au în ele spor.
Spuneai Cuvânt şi-nţelegeai atât
Cât era Tu rostindu-Te-n măriri,
În întruparea chipului de lut,
În veşnicia marii răsfoiri...
Spuneai Cuvânt de Tine şi trăia.
Şi tot ce nu erai era pieire.
Şi împlinit Cuvântul Te spunea,
Iar toate astea se chemau Iubire.
Îndepărtarea umbririi
Când Domnul va îndepărta umbrirea
Ce mă ascunde într-un colţ de veac,
Voi şti că nu-i departe fericirea,
Că-nsingurarea morţii are leac.
Departe de am fost, acum sunt ploaia
Care asudă ţărmul nisipos
Al clipelor când mi-a umplut odaia
De adevăr, de viaţă, de frumos...
Cântând am pus tot omul ce-s ofrandă
Pe-altarul înălţat de-un Bun Păstor
Şi când în mine timpul stă să cadă
Eu fac din el însămânţat ogor.
Cu lacrimă îl ar şi cu mirare
Şi îmi petrec spre răsărit privirea.
Aştept un zvon de împrimăvărare
Căci Domnul mi-a îndepărtat umbrirea.
O închinare doar
Îndoliate frunze-n vânt vestesc venirea toamnei,
Îşi povestesc gutuii toţi îmbogăţirea poamei,
O sete verticală iar aduce ploi în sat,
O linişte de ruginiu în toate s-a lăsat.
E vreme de sculat din morţi un Lazăr 'bălsămat,
Un trup de ziuă plumburiu pe umere purtat.
Înconjurată de copoi, o căprioară-n crâng
E rugăciunea ce-o închin şi-n lacrimă o strâng.
Mă plec cum aplecai spre ierbi un mieluşel tăcut,
Ca spre altare de-nchinări ce îngerii-şi ascut,
Auz deplin înveşmântat în seri de ametist,
Şi legănat în dimineţi de învieri de Crist.
În toate sunt din întrebări şi din răspuns făcut,
Un călător ce-şi vede iar tot drumul străbătut...
Între pământ şi cer atât: o închinare doar,
Dar mistuită pe altar, hotar după hotar.
De-atâtea ori ne pierdem pe zeci de căi străine,
în mahalaua lumii, pe străzi mari şi murdare;
schimbăm lucruri scumpe cu nimicuri fine
şi ne rămân mai mari, atâtea goluri clare.
Ne rătăcim fiinţa prin pânzele de griji,
care le ţesem des în jurul vieţii noastre;
devenim captivi şi ne vedem iar, stinşi,
în temniţa vieţii, închişi până la moarte.
De-atâtea ori suntem şi noi plecaţi de-„acasă”
şi ne-ngrijim de porci, ca fii risipitori;
am tot uitat, din loc, să facem calea-ntoarsă,
să revedem grădina, iubirii, doar cu flori…
suntem ca slăbănogul de la scăldătoare
ce nu avea pe nimeni, care să îl care;
noi nu Îi mai răspundem la acea-ntrebare…
şi bolnavi rămânem, lângă cinci pridvoare.
De-atâtea ori există atâtea ori ce mor
fără să ne-ntoarcem pe strada noastră clară;
avem doar un suflet, ce vrea să fie-uşor,
când noi conducem paşii pe strada solitară.
Lorena
Sunt flori pe lume, mii si mii
Cu parfum dulce, culori vii...
Dar de patru ani si ceva
A rasarit in gradina mea
O floare unicat - stiu eu
Un dar trimis de Dumnezeu.
Ca-i zi amara sau senina
Imi umple viata de lumina
De vrei s-o vezi, nu-i lucru greu
Da doar un clik pe blogul meu
http://lialorena.blogspot.com
Chiar daca…
Chiar daca singur m-ai lasa la margine de lume
Eu nu vreau sa te parasesc
Chiar si cand suferinta-mi va fi mare
Ajuta-ma sa pot sa te iubesc
Chiar daca lacrimile-mi curg pe fata
In Tine am putere sa zambesc
Cand viata-mi e lipsita de speranta
Tu da-mi putere sa traiesc
Chiar dac-ar fi sa cad in deznadejde
Doamne…sa nu ma parasesti!
Ci tu ridica-ma de jos,
Si spune-mi iar ca ma iubesti…
Fratii mei...surorile mele...m-ati facut o femeie fericita...si bogata...
Dar cum lucrurile merg asa de bine, tot voi o sa ma si saraciti...ca deja am primit e-mailuri si sfaturi de la multi care sustin ca toate poeziile sint nemaipomenit de frumoase si merita un premiu...si ce sa zic...dupa ziua de simbata ma vad deja la cumparaturi ...cu roaba, ca pe vremuri cind se dadea faina pe cartela in Romania...numai ca eu am sa cumpar ...ciocolata!!!
Nu glumesc...pina acum toti , dar toti participantii meritati o cutie de ciocolata...incluxind Razvan-Vindecatorul care a avut pe blogul lui o poveste minunata despre un melc prostut si care spera ca proza lui sa fie bagata in seama...asa ca pina in prezent am de a face doar cu premianti. Sa va ginditi acuma ce fel de ciocolata vreti...si daca vreunul dintre voi este diabetic...sa-mi spuneti 9exista si ciocolata cu inlocuitor de zahar). Adresa mea de e-mail este ... perja@sbcglobal.net. Acolo imi puteti trimite adresa pentru ca sa va trimit...ciocolata.
Un amanunt insa...fara poezie...sau hai sa zicem o bucata de proza...melodica...n-o sa fie nici ciocolata...
Sorry,
Deocamdata mii de multumiri...
Rodica
Povestea noastra se intituleaza poezia mea
Toti participantii vor primii cite o cutie de ciocolata. Am lasat deja mesaje pe blogurile respective ca sa mi se trimita ceva adrese. Oaspetii mei au fost foarte incintati si va multumesc impreuna cu mine. Ati facut ca sarbatoarea noastra sa aiba mai mult farmec si alaturi de cintarile ce le-am cintat poeziile voaste ne-au amintit ca musafirul nostru de onoare este DOMNUL ISUS,
Am sa colectez toate pozele facute si in viitor am sa va prezint citeva imagini din seara petrecuta aici in Modesto.
Inca odata multumiri...
Rodica
Buna
Frumoase imagini descrise. Frumoasa si curajoasa invitatie.
Din pacate ajuns-am prea tarziu si nu mai pot sa scriu, decat un oare:
Oare?
Exista asa ceva?
O gradina minunata,
Unde la lumina de faclii
Se viseaza si asculta poezii,
Si povesti de alta data?
Exista undeva?
O gradina instelata,
Unde vin frumos pe lume
Zambete si cantece cu nume,
Ca de fata!
Of, chiar de-ar fi,
Eu nu scriu poezii,
Eu scriu doar randuri,
Asa, numite ganduri.
Si chiar daca la mine e-norat
Si eterna, cruda iarna vine,
Stiu ca undeva e luminat
Si poate fi si cald si bine.
Dar un stiu daca e si pentru …
Acelasi Anonimus care e dator cu o completare la: “Cum raspunzi la aceasta intrebare?” …, dar care un stie cand va fi pregatit sa o faca. Oricum in raspuns la comentariu mi-am gasit un nume inspirat. Din pacate n-am un blog al meu unde sa invit asa ca nu pot fi decat un anonim “Strainul care scrie” :)
Sper ca n-am suparat, daca da , e suficient un semn si nu voi mai scrie.
Numai bine, pace si bucurie.
“Strainul care scrie”
"Strainule care scrii", scrii si bine si frumos. Si daca exista un strain care scrie atit de frumos , crede-ma ca exista si o astfel de gradina. Poza de pe blog cu gistele alea doua este facuta in acea gradina si fiica mea cea mai mica mi-a promis un slide show cu inca alte poze. Dar cum toata lumea are timp limitat...trebuie sa astept...
Daca esti autorul celuilalt mesaj, tin sa iti multumesc. Am incercat sa reiau subiectul dar din nou fara prea mult succes...Vad insa dupa numarul vizitatorilor ca oamenii citesc, asa ca daca ai inspiratie si timp, trimite-ti mesajul ca sa-l citim.
Ok...acum cealalta parte...soarele din California nu-l pot trimite acolo, cu toate ca as bucura cu asta intreaga Romanie...dar daca esti in cautarea dulciurilor, vezi adresa e-mail unde poti sa-mi trimiti un mesaj cu adresa ta si o sa iti trimit resurse sa cumperi ciocolata de care vorbeam...plata frumoaselor "ginduri"... Am realizat cu ultimele pachetele de ciocolata trimise ca afacerea e foarte rentabila pentru posta si nerentabila pentru noi...asa ca voi schimba modalitatea de a rasplatii...
Multumesc Rodica pt. dulciuri.
Azi am fost la Posta sa le iau.
Sunt foarte delicioase, atat de delicioase incat la sfarsitul cutiei va cam trebui sa-mi schimb placutele de frana ale apetitului meu.
Multumesc inca o data!
cezar
Rodica, gastele astea sunt absolut superbe-in poza-, deoarece am o teama nebuna cand trec pe langa un card de gaste, de mica....
Stii ca tin loc de catel la casa. Cind intra cineva pe poarta fac o galagie nemaipomenita. Azi a ouat una sub masina mea...in partile astea iti dai seama ca e putin caracghios ce fac eu...dar imi aduc aminte de copilarie...de buna mea...si am o gradina mare si asa, au unde sa se plimbe...
Post a Comment