Citeodata, trecind zilnic prin rutina obisnuita, uitam sa tinem cont de ceea ce este important. Poate uitam sa dam binete cuiva, sau sa spunem multumesc, sau sa felicitam pe cineva caruia i s-a intimplat ceva minunat in ziua aia, sau sa complimentam pe cineva doar asa, sa-l facem sa se simta bine, fara vreo agenda speciala.
Charles Plumb, un graduat al US Naval Academy, era pilotul unui jet fighter in Vietnam. Dupa 75 de misiuni de combat, avionul lui este distrus de un air-missile. Plumb a fost ejectat si a parasutat in mina dusmanilor. A fost capturat si a petrecut 6 ani in inchisorile comuniste din Vietnam.
A supravietuit insa acestui ordeal si acum lectureaza despre aceasta experienta.
Intr-o zi, cind Plumb si sotia lui luau masa intr-un restaurant, un barbat de la o masa vecina s-a apropiat si i s-a adresat; "Tu esti Plumb! Tu ai pilotat avioane de combat in Vietnam care apartineau de Carrier Kitty Haw. Avionul tau a fost lovit si ai fost nevoit sa parasutezi."
"De unde stii tu toate astea?" l-a intrebat Plumb.
"Eu sint cel care ti-am impachetat parasuta", i-a replicat omul. Plumb a ramas fara aer pentru citeva secunde, plin de gratitudine. Omul i-a intins mina cu putere si i-a mai zis "imi pare bine ca a lucrat bine parasuta". Plumb i-a raspuns" A lucrat perfect. Daca parasuta ta n-ar fi fost impachetata corect si nu s-ar fi deschis , eu n-as fi astazi aici". Dupa discutia asta, parca transpus in trecut, Plumb n-a putut sa doarma in noaptea ce a urmat, gindindu-se intr-una la acest om.
El marturiseste mai tirziu..."imi faceam ginduri cum o fi aratat in uniforma lui de marinar. M-am gindit de cite ori oi fi trecut pe linga el si nici nu m-am deranjat sa-i dau buna dimineata, sau sa-l intreb ce face...ori orice altceva...pentruca vezi, eu eram un pilot si el era un simplu marinar."
Plumb s-a gindit la orele petrecute de acel marinar pe o bancuta de lemn undeva in burta vaporului aranjind cu grija sforile si impaturind matasea fiecarei parasute, si prin munca lui oferind sansa la viata fiecarui pilot care ar fi fost nevoit sa foloseasca vreo parasuta.
Si acum , gindurile mele de azi...
Avem in viata parinti, frati...dragi ai nostrii care ne-au ajutat sa crestem si sa fim oamenii care sintem astazi. Pare ca uneori nu mai avem nevoie de ei. Undeva insa, in camaruta lor, pe genunchi, in fata Domnului ei lucreaza inca la cite o parasuta...in caz de nevoie...
in caz ca diavolul ne loveste si sintem gata sa ne prabusim. Nu uitati de cei care va impatura parasutele...si nu uitati la rindul vostru sa impaturati parasute pentru cei care v-au fost dati in grija...
( pentru cine este interesat...in poza este Deb...acu citiva ani cind impreuna cu sora mea au sarit cu parasuta. Bineinteles eu am aflat mai tirziu...cind am vazut pozele)
Charles Plumb, un graduat al US Naval Academy, era pilotul unui jet fighter in Vietnam. Dupa 75 de misiuni de combat, avionul lui este distrus de un air-missile. Plumb a fost ejectat si a parasutat in mina dusmanilor. A fost capturat si a petrecut 6 ani in inchisorile comuniste din Vietnam.
A supravietuit insa acestui ordeal si acum lectureaza despre aceasta experienta.
Intr-o zi, cind Plumb si sotia lui luau masa intr-un restaurant, un barbat de la o masa vecina s-a apropiat si i s-a adresat; "Tu esti Plumb! Tu ai pilotat avioane de combat in Vietnam care apartineau de Carrier Kitty Haw. Avionul tau a fost lovit si ai fost nevoit sa parasutezi."
"De unde stii tu toate astea?" l-a intrebat Plumb.
"Eu sint cel care ti-am impachetat parasuta", i-a replicat omul. Plumb a ramas fara aer pentru citeva secunde, plin de gratitudine. Omul i-a intins mina cu putere si i-a mai zis "imi pare bine ca a lucrat bine parasuta". Plumb i-a raspuns" A lucrat perfect. Daca parasuta ta n-ar fi fost impachetata corect si nu s-ar fi deschis , eu n-as fi astazi aici". Dupa discutia asta, parca transpus in trecut, Plumb n-a putut sa doarma in noaptea ce a urmat, gindindu-se intr-una la acest om.
El marturiseste mai tirziu..."imi faceam ginduri cum o fi aratat in uniforma lui de marinar. M-am gindit de cite ori oi fi trecut pe linga el si nici nu m-am deranjat sa-i dau buna dimineata, sau sa-l intreb ce face...ori orice altceva...pentruca vezi, eu eram un pilot si el era un simplu marinar."
Plumb s-a gindit la orele petrecute de acel marinar pe o bancuta de lemn undeva in burta vaporului aranjind cu grija sforile si impaturind matasea fiecarei parasute, si prin munca lui oferind sansa la viata fiecarui pilot care ar fi fost nevoit sa foloseasca vreo parasuta.
Si acum , gindurile mele de azi...
Avem in viata parinti, frati...dragi ai nostrii care ne-au ajutat sa crestem si sa fim oamenii care sintem astazi. Pare ca uneori nu mai avem nevoie de ei. Undeva insa, in camaruta lor, pe genunchi, in fata Domnului ei lucreaza inca la cite o parasuta...in caz de nevoie...
in caz ca diavolul ne loveste si sintem gata sa ne prabusim. Nu uitati de cei care va impatura parasutele...si nu uitati la rindul vostru sa impaturati parasute pentru cei care v-au fost dati in grija...
( pentru cine este interesat...in poza este Deb...acu citiva ani cind impreuna cu sora mea au sarit cu parasuta. Bineinteles eu am aflat mai tirziu...cind am vazut pozele)
2 comments:
Frumos.... dar nu se aplica intodeauna. Ce facem cu acei care au renuntat la dreptul sa mai impacheteze parasute?
Buna mea a lasat un stoc de parasute impaturate, dar cred ca le-am folosit aproape pe toate. Intr-o zi m-am uitat bine in oglinda si am realizat ca e rindul meu sa impachetez. E greu jobul asta...si ma tot ridic de pe bancuta ca nu-mi place sa stau acolo ...dar n-am incotro...Cind stii ca viata copiilor tai este in pericol, sau sanatatea lor...impaturatul de parasute pare a fi tocmai ocupatia potrivita !!!
Post a Comment