01 July 2010

DRAGOSTE NEBUNA...

Brooke Bronkowski era o fetita frumusica de 12 ani indragostita de Isus. Cind era prin clasa a opta, a inceput un studiu al Bibliei la scoala ei. Isi cheltuia banii pe care ii cistiga avind grija de copiii vecinilor, cumparind Biblii pe care apoi le dadea prietenilor ei necredinciosi. Pastorul care se ingrijea de tineret la Biserica lor, cind a auzit ce facea, i-a adus acasa cutii mari, pline cu Biblii ca sa le distribuie copiilor din scoala. Cam pe la 12 ani, Brooke a scris urmatoarea compunere; si o sa intelegeti din acest essay ce fel de fata era Brooke.

                            CUM VAD VIATA CARE IMI STA IN FATA
                                          De Brooke Bronkowski

Am sa-mi traiesc viata din plin. Am sa fiu fericita. Am sa fiu foarte insufletita. Am sa am din ce in ce mai multa bucurie. Am sa ma port frumos cu toata lumea. Am sa fiu placuta tuturor. Am sa spun lumii intregi despre Christos. Am sa particip in aventuri care sa schimbe lumea. Am sa fiu sigura pe mine si n-am sa fiu decit ceea ce sint, nimeni nu ma va schimba. N-am sa am nici o problema…dar am sa-i ajut pe ceilalti cu problemele lor.

Vedeti, am sa fiu unul din acei oameni care fac istorie la o virsta inca tinara. Oh…am sa am momente si bune si rele, dar am sa sterg pe cele rele si am sa pastrez doar momentele frumoase. De fapt asta este tot ce am sa-mi amintesc- doar momentele frumoase si nimic altceva , doar atit - ca mi-am trait viata din plin. Am sa fiu unul din acei oameni care se duc undeva cu o misiune oarecare, un plan minunat, un plan care sa schimbe lumea, si nimic nu ma va putea tine pe loc. Am sa fiu un exemplu pentru altii, am sa ma rog pentru indrumare.

Am toata viata in fata mea. Am sa dau si altora din bucuria pe care o am si apoi Dumnezeu imi va da si mai multa bucurie. Am sa fac tot ce imi va spune Dumnezeu sa fac.Am sa pasesc pe urmele Lui. Am sa ma straduiesc din rasputeri!!!
...............................................................
In timpul primului an de liceu, Brooke a avut un accident de masina . Viata ei pe pamint s-a sfirsit cind avea doar 14 ani, dar impactul – urmarile pe care le-a avut viata ei pe pamint nu s-au terminat odata cu viata ei. Aproape 1500 de oameni au fost prezenti la serviciul ei de inmormintare. Tineri din liceul unde era eleva au citit la serviciul de inmormintare din poemele scrise de ea despre dragostea ei pentru Dumnezeu. Cu totii au vorbit despre ea ca fiind un exemplu minunat pentru toti; cu totii si-au amintit de bucuria pe care o emana cind era printre ei.

Eu, am predicat din Scriptura la serviciul ei de inmormintare si am invitat pe cei care vroiau sa-L cunoasca personal pe Isus sa vina in fata si sa-si dedice viata Lui . Cred ca au fost pe putin doua sute de elevi care au venit in fata Bisericii si au ingenunchiat rugindu-se pentru salvarea sufletelor lor. Usierii au inminat cite o Biblie fiecaruia dintre acesti tineri. Erau din Bibliile pe care Brooke le pastra in garajul familiei si care asteptau ca ea sa le dea prietenilor ei nemintuiti, intr-o zi. Intr-o singura zi, Brooke a aratat calea mai multor suflete decit oricare dintre noi ar putea sa o faca intr-o viata de om.

In scurta ei viata de 14 ani, Brooke a fost credincioasa Lui Christos. Scurta ei viata nu a fost o risipa de timp. Cuvintele compunerii ei par acum profetice” Vedeti, am sa fiu unul din acei oameni care fac istorie la o virsta inca tinara”.

Cu totii am fost socati uneori sa cunoastem sau sa stim pe cineva care a trecut in vesnicii. Chiar acum cind citesti aceste rinduri, iti vin in minte fete si nume cunoscute… Este bine sa te gindesti la acesti oameni din viata ta, si este bine sa te gindesti si la moarte. Asa cum spune autorul Eclesiastului: ”Mai bine sa te duci intr-o casa de jale de cit sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfirsitul fiecarui om, si cine traieste isi pune la inima lucrul acesta.” (Eclesiastul 7:2) Povestile despre oamenii care au murit dupa ce au trait o viata cu Christos sint povesti cu un sfirsit fericit.

Din pacate multi oameni mor dupa vieti traite in mod egoist. Serviciile lor de inmormintare sint pline de povestiri spuse de oameni care trag un pic sau mai mult chiar adevarul de par ca sa creeze impresia ca cel care a murit a trait o viata cu rost. Nimeni nu indrazneste sa spuna vreo vorba rea, nepotrivita la o inmormintare; este parca un fel de regula nespusa, nescrisa  de nimeni dar pe care cu totii o respectam - sa spunem fiecare numai lucruri cit se poate de frumoase despre persona care a decedat. Dar in mod secret cu totii spunem citeodata in gind acelasi lucru:”persoana care a decedat…n-a fost o persoana prea placuta…”

Adevarul fie spus- unii oameni isi risipesc viata aiurea. Asta nu este ceva menit sa fie ca o lipsa de respect pentru cei plecati dintre noi, ci mai degraba ceva ce sa atentioneze pe cei ramasi in viata. Pot sa va garantez aproape - in mod sigur ca serviciul vostru funeral va fi frumos. Ca toate sint. Adevarul este ca…la punctul ala…cui ii mai masa? A.W. Tozer a spus odata…”Un om prin propriul sau pacat se iroseste pe sine insusi, ceea ce inseamna ca a risipit ceea ce pe acest pamint ar trebui sa semene cit mai mult cu Dumnezeu. Aceasta este cea mai mare tragedie a omului si cea mai mare durere a Lui Dumnezeu.”

Cind ne prezentam in fata Lui Dumnezeu cel sfint…n-o sa fim ingrijorati cit sintem sau am fost de vorbiti de "bine"…si Dumnezeu cu siguranta ca n-o sa ne cintareasca cu aceea masura. Complimentele pe care ni le facem pe pamint vor fii nefolositoare; si tot ce va ramine va fi simplul…adevar. Biserica din Sardis avea o reputatie buna, dar asta n-a fost de loc folositoare. Isus le spune…Apocalipsa 3:1b ”…Stiu faptele tale; ca iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.”

1 Corinteni 3:13-15…”…lucrarea fiecaruia va fi data pe fata; ziua Domnului o va face cunoscut, caci se va descoperi in foc. Si focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea zidita de cineva pe temelia aceea, ramine in picioare, el va primi o rasplata. Daca lucrarea lui va fi arsa, isi va pierde rasplata. Cit despre el, va fi mintuit, dar ca prin foc.”

Poate va suna dur, dar vorbele astea dure si adevarul spus in dragoste de multe ori merg mina in mina. Cred ca este mai usor sa cititi o poveste ca cea a lui Brooke si apoi sa o treceti cu vederea, sa uitati de ea, fara sa realizati ca foarte usor este posibil ca tu, sau sotia, sau fratele tau poate fi persoana care sa treaca in vesnicie pe nepregatite - dintr-o data. Ai putea fi tu persoana urmatoare care sa moara din familia ta. As putea sa fiu eu care sa-mi am urmatorul serviciu funeral la Biserica mea.Trebuie sa realizam acest lucru. Trebuie sa il intelegem in asa fel incit aceasta intelegere sa ne poata schimba felul cum traim.

Un prieten de-al meu are o perspectiva foarte deosebita in special pentru subiectul asta. A fost intrebat de cineva daca nu crede ca isi risipeste prea mult din timp servindu-L pe Dumnezeu sau daca nu crede ca da prea mult in Numele Lui. Raspunsul sau gentil dar sincer a fost urmatorul…”Ma intreb daca discutia asta ar suna la fel daca am fi deja morti…”

Prieteni…trebuie sa ne oprim sa traim in mod egoist, si sa uitam ca avem un Dumnezeu. Vietile noastre pe pamint sint scurte, adeseori neasteptat de scurte, si toti ar trebui sa facem cumva sa ne amintim cel putin din cind in cind acest lucru. De aceea am scris acest capitol, ca sa ne amintim ca in filmul asta al vietii, nimic nu are importanta decit Regele si Dumnezeul in care ne incredem.

Sa nu traiti ca niste uituci. Absorbiti acest lucru si amintiti-va ca asta este adevarul in viata. El este totul pentru noi.

………………………

Acuma…intr-o nota particulara, ieri, cu citeva ore inainte de operatie, Deb era gata imbracata si m-a rugat sa mergem la un magazin de carti si obiecte religioase. Danny si Deb asculta in masina in drum spre lucru carti pe CD-Una dintre aceste carti audio era si “Crazy love” de Francis Chan si acum vroia sa cumpere cartea. Nu prea am inteles eu urgenta ei, dar cum in ultimele saptamini am cam umblat pe virfuri incercind sa fac tot posibilul sa-i ususrez viata pe cit posibil, m-am pregatit si am plecat impreuna la magazin. Am cumparat cartea si mai aveam inca o ora de irosit inainte de programarea ei pentru operatie asa ca am oprit masina intr-o parcare si m-a rugat sa citesc un capitol special pe care vroia ea sa-l citesc eu - motiv pentru care a cumparat cartea.

Capitolul respectiv era capitolul pe care l-am tradus mai sus…si citind am inteles si mai mult toata framintarea ei din ultimele luni…in special ultimele doua luni…Mi-au dat lacrimile pe la mijloc si am citit cu voce tare si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji , intelegind mesajul pe care fata mea vroia sa mi-l transmita inainte de operatie. Vroia sa fie sigura ca stiu ca viata ei n-a fost irosita, ca dragostea ei pentru Christos este vie…ca dorinta ei a fost si este sa-L serveasca cu tot ce are. Lacrimile mele erau atit de bucurie cit si de durere, intelegind ca este constienta ca nimeni nu stie momentul plecarii spre eternitate. Am vrut neaparat sa impartasesc acest episod cu voi. Mi se pare important sa cunoastem cit mai mult si cit mai bine aceste aspecte ale vietii…pentruca mai devreme sau mai tirziu – toti trecem pe acolo. Imi pare bine ca am avut aceea discutie cu ea...orice s-ar intimpla pe parcursul vietii...e bine sa ne dam intilnire cu cei dragi intr-un punct fix- dincolo de nori. Fie ca rindurile mele sa fie cuiva de folos…

1 comment:

Anonymous said...

Am vrut sa comentez de aseara, insa inca nu merge netul acasa - spre disperarea mea.
Pentru mine l-ai tradus si postat ... sa nu uit ca plec acasa si spun tare tuturor: MA DUC ACASA LA TATA!
Cella